O, parcă am spuma mării prin vene, ceva forfoteşte a vară, de cum mergeam pe val, fără să presimt o iotă din ce urma. Ce naivitate. Beţii de simţuri, iluzii.
În dimineaţa asta m-am trezit cu marea în pat, cu nisipul în taste, cu dansul derulat în spatele genelor şi cu scoici lipite încă în talpă, ceea mă obligă cumva la prudenţă, ştiu.
Îmi amintesc perfect dansul de pe malul nocturn al mării.
Atingerea ilicită, vinovatăţia mâinilor, disperarea căutării.
Şi ce oacheşe gânduri.
Ocheade, nimic tapetat, totul simţit, nimic confesat...
Şi ce târcoale, tâlhare.
Subtilităţi tot erodau - din val sub paravane.
Şi ne simţeam, de ne-am fi căşunat
Dar tu erai dat şi eu eram de luat
de mijloc . Să mă fi cuprins, străine
Să-mi fi prins părul de-o stea!
Să mă fi smuls din straşnica perdea
de gânduri şi frici amorţite.
Dar ce stricat e timpul şi ce val necugetat.
Priveşte cum blândul Poseidon ne-a îmbătat.
Mai bine te-ai urca în barcă, hai.
Porneşte spre răsărit, cu golful in minte,
Cu sufletu-n rai.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu