nu pot să spun nimic care să redea acurat alfabetul stărilor. cel mai mult cred că spun între spaţiile libere dintre cuvinte, acolo unde aievea stau oftatul, zâmbetul, dragul, dorinţa, durerea, oboseala cumplită şi lacrimile..toate sunt amalgamate în pauzele goale şi în semnele de punctuaţie, căci un punct pus la timpul lui face căruţa de virgule.
scrisul mă ajută să ventilez, la fel şi dialogurile, dar nu se aştern toate la fel de autentic din condei aşa cum sunt adesea înşirate în gând, deci nu ştiu dacă spun mare lucru, dar cel puţin încerc să mă traduc... îngrijit.
vă las cu:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu