Când plămânii cântă imnuri de amurg
Când dorinţa cu dantelă-i dedesubt
Şi tu -mi spui de noi, de noi şi demult
Trecut-a timpul, trecuta-i clipa, teribil avânt
Trăim pe ascuns, vise erodate, ce amar
în ceaţă să dispară, o noapte de calvar
varsă azi la mine-n poală nefericirea
varsă-te cu totul, lasă-te în şoapte
vise făr' de vis, noapte făr' de noapte
Când sânul mi-e ros, braţele-n cruciş
geme perdeaua şi fumul de opium s-a stins
Zac febril cuvintele, te dezvelesc în luminiş
ai chipul transformat şi o inimă tăciune-nchis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu