Vremelnice zvâcnete.

Zilele cu sens. Zilele în care faci ceva cu tine, pentru şi în favoarea capriciilor tale. Confortul de duminică, câteva pagini scrise cu tâlc şi cu umor calitativ, un pahar cu cineva drag, totul pe un fond muzical care să-ţi pulseze inima spre tahicardie şi mintea spre niciunde.

O zi cu anticariat sau librărie, în căutare de provizii livreşti. O zi cu ceai într-un local cu mese albe şi flori mov.
 O zi nemiluit de condescendentă faţă de ce îţi place. Sau frânturi de momente aşijderea în fiecare zi.
Cred că un tu fără "tine-le" pe care să-l conţină e un tu perimat şi cred că e uluitor când îţi dai voie să fii - fără să cauţi să mulţumeşti pe cineva în afara ta, mici clipe de individualism sănătos.


Hai, a la recherche du temps perdu, vorba 'ceea.