Recurent

Nu imi merg diacriticile. Nasol.
Redau un citat dintr-o scrisoare personala mai veche, neexpediata, din vara lui 2011, lucrurile au alta forma in prezent, revenirea nu mai doare azi, dar am dat de bucatica asta care m-a facut sa imi dau seama ca am dus de mult timp o batalie cu sufletul meu si o redau cu  Camus in minte: "in mijlocul iernii am descoperit ca zacea in mine o vara de neinvins", dar si cu pace:

"Ostilitatea e apanajul slabiciunii, deci nu ramane de concluzionat decat ca am dat atata timp dovada de ostilitate din neincredere si prea multa suspiciciune fata de vicisitudinile pe care as putea sa le indur, deci din lipsa de curaj. Nu vream sa ma vada careva dupa sau fara cortina de sarcasm, era un trademark si nu ma mai puteam desprinde de el asa usor. Cu tine totul era simtire, se impletea chiar daca sfasiam totul in bucati, erai tu si priveam totul altfel. Era magie. Era diferit, avea sens. Ma gandesc ca am inceput a scrie iarasi si asta e cumva inceputul unui soi de dregere, insanatosire, incep sa-mi recunosc mie cum am ajuns aici, ce rotite mi-au ruginit, cum as putea sa le inlocuiesc.
 Tu inca ma imbolnavesti, in tot procesul asta de vindecare, dar nu e culpa ta, nicidecum, eu aleg schingiuirea asta, autoflagelarea ca raspuns la tot ce primesc din jur si nu-mi convine.
Cand primesti mult, faci doua greseli:
1. Ori nu stii ce sa faci cu darul: unde sa-l asezi, cum sa-l intrebuintezi si toata harmalaia asta ia timp si energie, cu asta stricand din farmecul darului,
2.Ori, tinzi sa compari tot ce primesti cu ce ai avut tu odinioara - ceea ce practic inseamna un refuz al ofrandei la nivel inconstient sau nu numai.
Eu n-am apreciat un dar. Revenirea si compararea doare.
Ma reintorc la fuga cea de toate zilele si te voi evita in continuare pentru ca inca ma dori si nu am energia sa te infrunt.
Stiu doar ca nimeni nu va mai avea atata dorinta de tine cata car eu in suflet acum pentru tine. Nu are cum. E supraomenesc. Stiu ca intelegi pentru ca impreuna am fost rupti de terestru. Nu foarte sanatos, dar era un fel care acum imi lipseste. Asa e cu jocurile foamei. Infometare si inghitire in sec, pofta in cui, cuiul in suflet.
Revenirea doare."