În ultima vreme

Ce am mai învăţat din interacţiunea cu aproapele, din confruntările cu mine, din solitudinea unor ore, din conversaţiile cu oameni frumoşi care te ajută incredibil când eşti suficient de pregătit să înveţi despre tine:

1.Am învăţat că dacă unele lucruri sunt frumoase, nu înseamnă neapărat că vor ţine o veşnicie, cum de altfel nici nimicul nu poate ţine la nesfârşit.
2. Am învăţat că a investi într-un loc, într-o relaţie terminată poate germina frustrare, dar dacă ai puţin curaj, poţi să vezi că ceea ce ţi se pare indispensabil la un anumit moment, nu e neapărat şi lucrul care te mai mulţumeşte, fericeşte, satisface, creşte şi drept urmare energia este musai să fie redirecţionată, fără destinatar potrivit, tinzi să te iroseşti.
3. Am realizat că dacă vrei să primeşti trebuie să faci loc.
4. Mi-am dat seama că avem resursele dar că tindem să ne autosabotăm când dorim ceva. Practic, îţi realizezi nevoia, dar înoţi împotriva curentului - nu te laşi purtat firesc de curenţi, ca să poţi înainta: fie mai brutal, fie mai lin - ceea ce te aduce cumva din nou la mal, când scopul era să mergi cât mai în larg, să te descoperi, să te surprinzi, să înfrunţi  curenţii şi nu să revii. Doar asta îţi propusesei, nu? Oricum ar fi periplul, aminteşte-ţi că "a quiet sea never made a skilfull sailor", vorba aia.
5.Învăţ cum maturizarea e piatra de Sisif a tinereţii şi că dacă nu o cari cu folos pentru tine, te cocoşezi inutil.
6. Îmi dau seama că unii oameni din jur primesc prea puţin sau că am minimizat importanţa unora exagerând-o pe-a altora. E minunat să redescoperi sau să începi să-ţi doreşti să cunoşti o parte din oamenii frumoşi care-ţi roiesc în jur.
7. Am învăţat că a rămâne fix  şi inert în orice, te duci pe culmile disperării mai ceva ca Cioran, dar dacă-ţi mişti puţin capul şi renunţi la coarnele inutile pentru a-ţi demonstra eu ştiu ce fantasme de putere şi control, de fapt abia atunci ajungi să capeţi un pic de control asupra ta, din interacţiuni, din valsul firilor, nu din imobilitate şi rigiditate ca să-ţi hrăneşti o imagine practic falsă.

Învăţ să nu mai hrănesc trăiri kitchoase ci să investesc în mine ca în ceva veritabil, cu care să defilez natural şi să devin acel "eu" cu care se impune să mai fiu, din când în când, mai mulţumită.