Combustibil

Mă tot gândeam cum e să-ţi spargi efectiv şablonul de trai.
 Tiparul unor comportamente, acţiuni, stări. Pentru mine e un subiect în vervă deoarece cu asta mă ocup de puţin timp.
Practic cum e să desfiinţezi lucruri care îţi aparţineau sau care te conduceau înspre ceva ştiut, cunoscut şi să le erodezi cm cu cm până ajungi să le înlocuieşti cu ceva ce îţi aduce ceva în plus decât credeai tu.
Cum e să distrugi mituri în care trăieşti şi să pui în locul lor realităţi fructuoase, lucruri care te definesc acum, să tot adaugi la tine, păstrând, bineînţeles, amprentele lucrurilor trainice care compun acest "tu" complex. A nu se înţelege lepădare de trecut şi punct, nu. Conservare şi distrugere. Consecutive. Conservarea autenticului, eradicarea  nucleului pururlent şi înlocuirea cu ceva-uri care să te încarce, care să-ţi pulseze venele, să te facă să pluteşti cumva, deşi înfipt aievea in pământ.
Accelerând cu piciorul pe pedala de frână. Asta e.  Zbori şi ştii că poţi oricând doza. Mie mi-au lipsit frânele până acum. Am tot accelerat chiar dacă aveam nevoie de Metroclopramid sau pur şi simplu aveam nevoie de alt traseu, de alte ţinuturi, teritorii. Acum am descoperit frânele. Mari invenţii, te fac să salvezi combustibil, nu?

Nu mă păcălesc aşa uşor stările tranzitorii, dar apreciez nespus frumuseţea  zâmebetelor pe care mi le ofer şi cred că abia acum încep să devin.
Nimic sofist.