Wiktor Franko

                                                            azi, odată cu ninsoarea primăvăratică, între un răgaz şi două cafele aburinde, cu bucurie în suflet fără niciun aparent motiv, între o muzică şi un articol, l-am descoperit pe wiktor franko, un fotograf polonez care îmi dă senzaţia că reîntregeşte prin capturile sale... şi mi-a spus câte ceva despre...


cum să cazi la pace cu tine şi să-ţi pileşti colţii cu care,
muşcându-i pe alţii, te aduci la rahitism emoţional...
la un gol în care se reflectă doar un ţipăt de al tău

căci revoltele se duc, în esenţă, cu propriile dorinţe, asunse sub câteva frici fabricate 

de inconştientul tău, care astfel să te protejeze de ce nu e admisibil sau permis, sau cel puţin aşa crezi tu, când nu-ţi dai voie să multe...

The more things I threw away, the more I found.

Don de Lillo, White Noise