duminică, 3 februarie 2013

D`aimer


credeam ca pot scrie un text aferent, dar orice aş scrie e cumva eliptic şi ramolit, deci alerg să zac în braţele tăcerii cu dorinţa de firesc la piept şi ...

...cu bucuria creată de ceea ce am început să experimentez şi să observ: negreşit, orice implică efort sau strădanie în viaţa spirituală, e un balast, ca lucrurile să capete formă, e necesar să le laşi să respire, să le laşi timp să prindă suflu, să le dai drumul în elan, să nu aştepţi vreodată să revină în forma anterioară, de fapt să nu (te) aştepţi deloc.doar să le dai răgaz să prindă vlăstar. nonacţiunea va da naştere acţiunii. căci, abia când te dezlegi de dorinţă, uzurpatoarea de suflete, începi să-l guşti cumva pe" deplin"...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu