Murdar

Am cuvintele în cârje şi o gură încleştată, mă privesc şi mă tulbur.
Ai cuvintele în gât şi limba ţi-e cusută, te privesc în oglinda mozaic, mă reflectă paralizat.
Am un trup greu, mă privesc cum mă car singura ca şi cum sunt o piatră pe care stau milenii de acte neîntâmplate.
Ai un trup-pană, te poartă vântul prin urechile fetelor hipioate, te poartă până te prinzi de gâtul meu, pandantiv uzat.


Destin, destin, destinde-te şi picură arginţi în suflet, ceruieşte-mă, dar nu mă prăfui. Ştiu, ne cunoaştem atât de bine că ne-am plictisit.
O, eternitatea de plictiseală, înfăşoară-mă în cuvintele grele şi dă-mi drumul ca o pană, miroase murdar...